Încadrarea timpului aferent deplasărilor dus-întors ale lucrătorilor mobili

Încadrarea timpului aferent deplasărilor dus-întors ale lucrătorilor mobili până la punctele de lucru/clienți la care își desfășoară atribuțiile de serviciu în noțiunea de timp de lucru.

Lucrătorul mobil este acel salariat care, în considerarea specificului muncii, are stipulată în contractul individual de muncă o clauză de mobilitate care, în practică ,se prezintă sub forma precizării inclusă în contractul individual de muncă dacă în mod obișnuit își va exercita obligațiile sale de serviciu într-un singur loc (spre exemplu, la sediul angajatorului), într-o anumită raza determinată (arie geografică -arie metropolitană, județ, regiune- dar și surcursale, șantiere, puncte de lucru) ori în alte localități decât cea în care se află angajatorul la care s-a încădrat în muncă.

În acest sens, trebuie acordată atenție unei formulări, destul de răspândită în practica angajatorilor, a clauzei privind locul de muncă, de genul “Activitatea salariatului se desfășoară la sediu ………., sau orice alt punct de lucru înființat de către angajator”.

Ori, o astfel de formulare sugerează că putem fi în față unei clauze de mobilitate, cu alte cuvinte, că salariatul nu ar avea un loc de muncă stabil, din care ar lipsi totodată un element obligatoriu al acestei clauze, și anume, cuantumul prestaţiilor suplimentare în bani sau modalităţile prestaţiilor suplimentare în natură de care trebuie să se bucure lucrătorul mobil.

Important de remarcat este faptul că lucrătorul mobil, atâta timp cât prestează muncă în locațiile determinate de clauza de mobilitate, NU este obiect al unei modificări unilaterale a locului de muncă din partea angajatorului, sub forma unei dispoziții de delegare sau detașare și drept urmare, nu îi se cuvin drepturile la diurna/indemnizație de detașare, cazare și transport prevăzute la art. 44 alin. 2, respectiv art. 47 alin. 4 din Codul Muncii.

Astfel, nici prestarea muncii de către lucrătorul mobil în locurile determinate de clauza de mobilitate nu este supusă unor limitări temporale și nici nu este condiționată de acordul salariatului.

Recent a fost pronunțată Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din 9 octombrie 2025, cauza C-110/24 - STAS-IV vs. VAERSA, care vine cu precizări suplimentare privind timpul de lucru al lucrătorilor mobil, față de doctrină deja statuată prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din 10 septembrie 2015, cauza C-266/14 - Federación de Servicios Privados del sindicato Comisiones Obreras (CC.OO.) vs. Tyco Integrated Security SL și Tyco Integrated Fire & Security Corporation Servicios SA.

Care este doctrină stabilită de Curtea de Justiție Europeană în privința timpului de lucru al lucrătorilor mobili?

Pornind de la premiză că timpul de lucru este orice perioadă în care lucrătorul se află la locul de muncă, la dispoziția angajatorului și își exercită activitatea sau funcțiile, conform art. 2 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru  Curtea de Justiției a Uniunii Europene analizează întrunirea concomitentă a acestor trei elemente.

• Prezentarea scurtă

Lucrător mobil care se deplasează dus-întors prin mijloace proprii până la bază și de la bază este transportat dus-întors cu mijloc de transport asigurat de angajator, împreună cu alți lucrători, până la șantiere.

• Întrebarea

Timpul tur retur dintre baza și șantierele este timp de lucru?

• Analiza instanței din perspectiva celor trei elemente definitorii ale timpului de lucru

Aflare la dispoziția angajatorului: lucrătorii în cauză sunt obligați să urmeze instrucțiunile angajatorului lor, și anume, angajatorul este cel care dispune, în cazul de față ca personalul său să se întâlnească la bază, a cărei localizare este stabilită de angajatorul menționat, la o oră definită, pentru a se deplasa împreună, într‑un vehicul care aparține aceluiași angajator, condus de un lucrător al acestuia, până la locul respectiv.

Exercitarea activității sau funcțiilor: deplasarea dus-întors de la bază până la șantierele reprezintă instrumentul necesar pentru executarea activităților/funcțiilor la șantierele respective, așa cum această deplasarea a fost definită de Hotărârea CJUE din 10 septembrie 2015, cauza C-266/14.

Locul de muncă: lucrătorul care nu mai are un loc de muncă fix își exercită funcțiile în cursul deplasării pe care o efectuează la sau de la șantier și drept urmare, lucrătorul mobil trebuie să fie considerat ca aflându‑se la locul de muncă pe durata acestei deplasări.

• Concluzia instanței

Timpul consacrat traseelor dus‑întors pe care lucrătorii sunt obligați să le efectueze împreună, la o oră definită de angajatorul lor și cu un vehicul care aparține acestuia, pentru a se deplasa dintr‑un loc precis, determinat de acest angajator, la locul în care este furnizată prestația caracteristică prevăzută de contractul de muncă încheiat între acești lucrători și angajatorul menționat trebuie considerat „timp de lucru”